Grădinile verticale

  1. Grădinile verticale – conceptul

Un concept foarte generos ca potenţial, dar relativ puţin cunoscut este cel de grădină verticală. Probabil cea mai cunoscută punere în practică a acestui concept o constituie modul în care arhitectul Jean Nouvel a realizat pereţii exteriori ai Muzeului Quai Brally din Paris.

Este important de ştiu că, deşi poate părea extrem de sofisticat şi complicat de realizat, o grădină verticală nu mai este de mult un proiect accesibil numai celor mai buni specialişti din domeniul arhitecturii şi design-ului sau potrivit numai pentru proiecte devenite simbol al arhitecturii moderne, grădinile verticale pot fi, la fel de bine, integrate inteligent în proiecte de case pivate nu neapărat pretenţioase. Deşi nu sunt foarte uşor de realizat, grădinile verticale sunt elemente care se adecvează uşor aproape oricărui tip de spaţiu. Întrucât nici dimensiunea nu este pentru acestea un factor de constrângere, pot fi integrate la fel de bine în proiectele de case mici sau în proiectele de case mari. Deoarece sunt relizate în mare măsură din elemente disparate, dimensionarea se poate face uşor în funcţie de spaţiul disponibil.

Nici aspectul nu le limitează aplicabilitatea. Grădinile verticale fac trimitere la exterior, la natură la vegetaţia luxuriantă şi neuniformă a spaţiilor prea puţin expuse intervenţiei oamenilor. Probabil tocmai de aceea au o foarte puternică forţă expresivă. Reuşesc prin verdele şi vitalitatea inerentă să contamineze spaţiul în care sunt instalate. Capacitatea lor de a înviora şi dinamiza spaţiul în care sunt integrate, indiferent de stilul iniţial al acestuia, fac să fie potrivite deopotrivă pentru proiecte de case moderne, clasice sau, de ce nu, chiar rustice.

Grădinile verticale pot fi privite, într-o oarecare măsură, drept un concept vechi pus într-o formă nouă. În fond, nu de puţine ori pot fi observate, în interiorul clădirilor, elemente vegetale plasate, de altfel, într-o manieră cât se poate de firească. Amplasarea unor ghivece cu plante de interior în vreuna dintre încăperile unei construcţii apare, de cele mai multe ori, drept un gest incontestabil potrivit, ba chiar benefic pentru sănătatea celor care-şi petrec mai mult timp în spaţiul respectiv. O analiză ceva mai atentă va arăta că, în fond, grădinile verticale sunt o rezolvare mai puţin convenţională a nevoii de a popula cu vegetaţie interioarele. Perspectiva aceasta este poate necesară  pentru cei care s-ar putea teme de inovaţii periculoase, invazive, căci, pentru cei care au un gust pentru evoluţie şi inovaţie grădinile verticale vor fi, fără îndoială, un must have pentru adoptarea căruia nu vor avea nevoie de prea multe argumente.