Acoperişul din stuf

Acoperişul din stuf

Dacă alegerea unor materiale ecologice este o prioritate pentru proiectul de casă pe care vă propuneţi să-l realizaţi, atunci este indicat să vă orientaţi spre materialele tradiţionale folosite în domeniul construcţiilor de case, deoarece acestea sunt, de regulă, obţinute din materii prime şi prin procedee care nu afectează mediul. Pe lista materialelor folosite în mod tradiţional la realizarea învelitorilor poate fi trecut fără reticenţe şi stuful. De altfel, acesta este un material tot mai căutat, datorită proprietăţilor sale: este, evident, un material ecologic, durabil, cu bune proprietăţi de izolare termică, se poate ignifuga, are un aspect plăcut şi nu este mai costisitor decât alte materiale folosite pentru realizarea învelitorilor.

Esenţială pentru rezistenţa unui acoperiş a cărui învelitoare este din stuf este calitatea montajului. De asemenea, trebuie ştiut că există perioade specifice de recoltare, respectiv de montare a stufului care poate fi folosit pentru un astfel de acoperiş. Astfel este recomandat ca stuful să fie recoltat iarna şi montat în sezoanele mai calde, fie vara, fie primăvara. De asemenea, specialiştii îi sfătuiesc pe doritori să îşi procure snopii de stuf direct de la tăietorii, întrucât vor obţine astfel o cantitate mai mare de material, la un preţ considerabil mai bun.

Pentru montarea unei astfel de învelitori sunt necesare două tipuri de stuf, este recomandat ca la bază, pe şarpantă, să fie folosit stuful cu paie groase, iar deasupra cel cu paie subţiri. Este bine ca cei care vor să realizeze un astfel de acoperiş să îşi procure ambele tipuri de stuf. De cea mai bună calitate e considerat a fi stuful care creşte în mediile în care apa nu este foarte sărată, de regulă cele unde un fluviu se varsă în mare, creând astfel o apă cu salinitatea mai ridicată decât cea a apelor dulci, dar mai puţin sărată decât cea a mării.

De asemenea, este bine ca şarpanta să aibă un unghi suficient de mare, aproape de 45 de grade, pentru a asigura scurgerea apei. Tot legat de forma acoperişului, este important să se evite unghiurile drepte care ar facilita infiltrarea apei. De altfel, tocmai de aceea lucarnele acoperişurilor din stuf au totdeauna forme rotunjite. 

Pentru montarea stufului, pe grinzile şarpantei trebuie montate, anterior, scândurile pe care va fi prins stuful. Odată aşezate cele două straturi de stuf, cel cu paiul gros şi cel cu paiul subţire, ele sunt presate cu o riglă de lemn care este prinsă cu sârmă de şarpantă. Se foloseşte, apoi, un „pieptene” pentru a bate stuful de la bază spre vârf, până la uniformizarea lui. După uniformizare, stratul de stuf trebuie cusut de grinda şarpantei, folosindu-se o sârmă galvanizată.

Pe coamă, straturile de stuf se aşază longitudinal, paralel cu coama şi, peste ele, se aşază o împletitură pentru realizarea căreia se foloseşte stuf care a fost udat cu o zi înainte pentru a căpăta flexibilitate. Şi această secţiune este fixată de structura acoperişului cu o riglă care se leagă cu sârmă de şarpantă.

Odată parcurse toate aceste etape, riglele folosite în procesul de montare se scot, iar suprafaţa acoperişului este nivelată suficient încât să devină plană.